Măști

Mergând încet pe un drum nepietruit, prin mocirla unei ploi recente începi să privești în orizont. La început nu vezi nimic. Doar cerul care îți pare aproape senin și speri că norii rămași se vor dispersa, dar vântul parcă îi ține în loc, ba chiar dă să îi aducă înapoi. Îți cobori privirea în jos și mai încerci o dată! Tot cerul, tot cu nori, dar parcă acum sunt mai mulți, mai întunecați, mai furioși. Auzi și un tunet și te sperii, îți cobori privirea înapoi în pământ și ești speriat.

Nu mai vrei să te uiți din nou! Îți este frică! Totuși o faci! Iar în timp ce ochii tăi se ridică, inima îți bate puternic, senzații de goliciune în stomac și vomă încep să te cuprindă. Anxietate, calm și un amalgam de stări oximoronice ce nu vor să te lase în pace să privești din nou orizontul și cerul. În sfârșit ai reușit! Privești din nou orizontul! Apoi cerul! Și știi! E ciudat! Cerul e de un albastru deschis și de o seninătate de neimaginat, iar în infinit pământul e uscat și nici ploaia de mai devreme parcă nu a fost. Tu vrei mai mult! Explicație! Și privești adânc, și te chinui să vezi dincolo de perdeaua cerului! Te blochează! Nu înțelegi ce și renunți!

Mai faci câțiva pași înainte, prin mocirla ce te enervează, dar cu care, totuși, te-ai obișnuit și te oprești brusc! Acum vezi! Perdea de fum alb! După el măști, 12! Una mai frumoasă ca alta! Nu le recunoști, nu sunt ale tale! Nici nu pot fi! Tu nu ai! Nu vezi nici culorile, iar dacă le-ai vedea nu le-ai cunoaște! Iar unele din ele parcă îți vorbesc…

– Vino! &*%##^#$ Tu!

[…]

– !@$@%#$%$#$# Tu!

Tu nu înțelegi nimic! Nici ce spun! Nici de ce există! Și vrei să continui să mergi, dar ceva necunoscut ție te blochează și picioarele tale nu vor să se miște! Nici ochii nu vor să privească în altă parte, dar nici urechile, parcă, nu vor să audă nimic din ce spun măștile. Te întrebi unde ești, dar nu știai nici când ai plecat! Te întrebi de ce, dar știi că nu are nici un rost! Așa că începi să încerci a descifra măștile, poate îți vor lăsa picioarele să se miște, poate îți vor lăsa ochii să privească în altă parte, oriunde, și poate, în încercarea ta de a le înțelege vei începe să le și auzi.

Te uiți atent la prima! Îți place! O înțelegi ușor, iar ea dispare! La fel până la cea de-a șaptea, căreia nu-i înțelegi forma. Nici rostul! Nu știi nici care-s ochii, nasul, ori unde buzele-i sunt! Te împotmolești! Te oprești! Închizi ochii și-i deschizi la loc! Ai numărat greșit! Ești, defapt la cea de-a șasea, care e mai grea decât ți-ai fi închipuit Tu vreodată! Vrei să renunți, dar atunci nu vei mai auzi ce încearcă măștile să-ți spună! Și nu renunți! Clar! Vrei să le știi secretul, strigarea!

Stai acolo! Împietrit! Tu! Doar o ființă, ce, poate, nu există, poate, doar o altă mască, căutând să descifrezi expresii ale unor plăsmuiri ce, poate, sunt sau nu reale. Îți țintești privirea și răzbați prin toate cele 12 măști. Acum le auzi! Toate îți strigă în cor! Toate dispar lăsând în urmă un ecou vag.

– Uită-te prin noi!

Te-ai liniștit! Le-ai auzit! Și vrei să pleci! Dar încă nu te poți mișca. Și, parcă, nici nu mai vrei! Acum vezi prin perdeaua de fum, prin măști! Dar te minunezi! E tot o mască! Îți pare cunoscută! Și încerci să o privești adânc căci poate va dispărea și ea. Dispare! Dar în urma ei altele 1000 se arată! Te decizi să le rupi pe toate în bucăți cu privirea ta! Și reușești! Dar nu ai timp de pauză și nici nu poți să pleci, pentru că în urma lor altele, un milion apar. Țipând, indescifrabil! Și privești, continuu, la infinit!

Nu știi unde ești! Ai spart o mie, un milion și poate mai multe, dar Tu decizi că mai vrei! Mai spargi! Cine știe – poate în orizontul pe care Tu îl privești, plin de măști va apărea și noaptea și poate te va împiedica să vezi măștile, iar atunci, poate, picioarele tale au să plece, dar pentru un moment infinitic stai blocat, un Tu, în mijlocul mocirlei, privind la un cer senin ce nu-i al tău și, parcă, te-ai decis să-l privești la infinit până vei crea și tu o mască și o vei multiplica sau păstra. Te întrebi încet, oare cine ești Tu? Și cine sunt măștile tale?

Sursă foto: pexels.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: