Creația lui Dumnezeu

Înconjurat de mii de similarități te simți, totuși, neînțeles. E clar! Nu mai există infinități ca ale tale și te definești singur ca fiind o infinitate singulară. O singularitate. Imposibilă! Necreată! Inexistentă! Și totuși atât de prezentă în existența multora, dacă nu a tuturor. Ești creat cu și din  nimicuri, din simple întrebări la care nu poți veni cu răspunsuri, la care nimeni nu poate sau nu știe cum să vină cu răspunsuri. Iar dacă încerci să răspunzi îți pierzi sensul și nu mai știi, ori poți să obții cuvinte. Așa, din întrebări coerente te transformi în „Nu te înțeleg”, în „Sper să îți revii curând!” și te pierzi printre simplitatea lor, a celor care nu pot, nu știu cum să răspundă întrebărilor tale. Nu știu să răspundă infinității singulare ce nu va fi existat vreodată. Așa că neînțelesul rămâne și se pierde în timp.

Ființă cerească te-ai numit. Însă ai greșit. Întrebările tale te-au readus la stadiul de om. Nici măcar vreun semi-zeu sau bestie. Tu nu mai ești, nimic! Dar ai schimbat cu mintea ta, cu întrebările tale nespuse dualităților ori singularităților ce transced prin universuri imposibile calitățile lor. Acestea din urmă au devenit din oameni zeități și s-au transformat. Universurile ce le știai s-au schimbat și peste ceva timp ele nu vor fi existat niciodată nici măcar în mintea lor sau în întrebările tale. Normal, din înțelesurile tale au fugit și sensurile care te țineau la suprafața normalității. Acum, printre întrebări fără sens ai putea paria că nu mai există nici una normală sau măcar validă? Sau ai putea paria că printre neînțelesuri și vorbe neînțelese mai există, printr-o posibilă analiză vreun sens? Nu cred!

Acum, confuz, Tu, te întrebi cine e ființa celestă? Dacă chiar există! Dacă moare!  Dacă va fi trăit vreodată sau va fi murit! Însă știi că nu se poate, că posibilul acela la care Tu îi dai naștere prin imaginația ce îți ascunde realitatea e doar o fantasmă ce te bântuie pentru eternitate. Acum e confuz și universul care există în neexistența lui simplă, dar de care ești totuși atât de dependent, ființă mitică!

Ești totuși conștient că nu e singura nulitate ce s-a petrecut în felul acesta și realizezi că nu există de fapt dualități și infinități. Doar singularități, simple și totuși într-o anumită măsură și diferite și exact identice. Sunt gemene prin diferențele lor date de la creație încoace. Deci ce vei face? Te vei asemăna și mai mult cu singularitățile celelalte sau te vei depărta și vei rămâne singularitatea  ce nu se va numi infinitate universală sau nu va fi existat vreodată?

Sursă foto: pexels.com

Tagged with: